În sezonul cald, multe femei observă apariția unor simptome după mersul la piscină: mâncărime, usturime, roșeață, secreții vaginale modificate sau disconfort la urinare. Piscina este frecvent considerată cauza directă a unei infecții vaginale, însă lucrurile sunt mai complexe.

Apa din piscină nu provoacă automat o infecție vaginală. Totuși, costumul de baie rămas umed, căldura, transpirația, frecarea materialelor sintetice și contactul cu substanțe iritante pot crea un mediu favorabil apariției iritației vulvare sau dezechilibrării florei vaginale. Simptomele apărute după înot pot avea cauze diferite, iar tratamentul potrivit depinde de diagnosticul corect.

Este posibil să iei o infecție vaginală din piscină?

În cele mai multe situații, infecțiile vaginale nu sunt „luate” pur și simplu din apa piscinei. Vaginul conține în mod natural bacterii și fungi care contribuie la menținerea echilibrului local. Atunci când acest echilibru se modifică, anumite microorganisme se pot înmulți excesiv, provocând inflamație și simptome specifice vaginitei.

După piscină, simptomele pot fi favorizate de:

• menținerea costumului de baie umed pentru o perioadă îndelungată;
• căldură și umiditate locală;
• lenjerie sau costume de baie foarte strâmte;
• produse parfumate folosite pentru igiena intimă;
• spălături intravaginale;
• sensibilitate la clor sau la alte substanțe din apă.

Uneori, pacienta poate prezenta doar o iritație externă, fără să existe o infecție propriu-zisă. În alte cazuri, simptomele pot indica o candidoză, o vaginoză bacteriană, o infecție cu transmitere sexuală sau chiar o problemă urinară.

Ce simptome pot apărea după piscină?

Manifestările diferă în funcție de cauză, însă cele mai frecvente sunt:

• mâncărime în zona intimă;
• senzație de arsură sau usturime;
• roșeață și sensibilitate la nivelul vulvei;
• secreție vaginală diferită de cea obișnuită;
• miros vaginal neplăcut;
• durere sau usturime la urinare;
• disconfort în timpul contactului sexual;
• senzație de uscăciune sau iritație locală.

Vaginita poate provoca mâncărime, arsură, iritație, durere la contactul sexual, secreții vaginale anormale și modificarea mirosului vaginal. Simptomele mai multor afecțiuni se pot asemăna, motiv pentru care aspectul secreției nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului.

Candidoza vaginală după piscină

Candidoza vaginală apare atunci când fungii din genul Candida, care pot exista în mod normal în organism, se înmulțesc excesiv. Nu este obligatoriu ca microorganismul să fie contractat din exterior; problema apare, de regulă, prin dezechilibrarea mediului vaginal.

Simptomele care pot sugera o candidoză includ:

• mâncărime intensă;
• roșeață și inflamație;
• usturime vaginală sau vulvară;
• durere la contactul sexual;
• usturime la urinare;
• secreție vaginală albă, mai densă, de obicei fără miros puternic.

Aceste manifestări nu sunt specifice exclusiv candidozei. Alte tipuri de vaginită pot produce simptome asemănătoare, iar tratamentul antifungic utilizat fără diagnostic poate să nu rezolve problema.

Vaginoza bacteriană

Vaginoza bacteriană apare atunci când se modifică echilibrul bacteriilor care trăiesc în mod normal în vagin. Aceasta nu este considerată o infecție cu transmitere sexuală, poate apărea inclusiv în absența activității sexuale și este o afecțiune tratabilă.

Semnele care pot sugera vaginoza bacteriană sunt:

• secreție vaginală subțire, albă sau gri;
• miros vaginal neplăcut, descris frecvent ca fiind asemănător mirosului de pește;
• usturime la urinare;
• disconfort sau iritație locală.

Unele femei nu prezintă niciun simptom. Atunci când manifestările apar, este recomandată evaluarea medicală, deoarece vaginoza bacteriană necesită un tratament diferit de cel folosit pentru candidoză.

Poate fi doar o iritație provocată de clor?

Da. Usturimea, roșeața și mâncărimea apărute după piscină nu indică întotdeauna o infecție. Pielea din zona vulvară este sensibilă, iar substanțele iritante, produsele parfumate, săpunurile agresive, frecarea și umezeala pot provoca inflamație locală.

Iritația poate produce simptome asemănătoare unei infecții, dar fără modificări importante ale secreției vaginale. Totuși, diferența nu poate fi stabilită întotdeauna doar pe baza simptomelor.

Este recomandată evitarea spălăturilor intravaginale, a deodorantelor intime, a gelurilor parfumate și a produselor agresive folosite în zona genitală. Igiena externă blândă și uscarea atentă sunt, în general, suficiente.

Infecție vaginală sau infecție urinară?

Usturimea la urinare poate apărea atât în vaginite, cât și în infecțiile urinare. Diferența este importantă, deoarece cele două probleme necesită investigații și tratamente diferite.

O infecție urinară poate fi suspectată atunci când apar:

• urinări dese;
• nevoie urgentă de a urina;
• eliminarea unei cantități mici de urină;
• usturime în timpul urinării;
• durere sau presiune în partea inferioară a abdomenului;
• urină tulbure, cu miros neobișnuit sau cu sânge.

În schimb, mâncărimea vulvară, secrețiile modificate și mirosul vaginal indică mai degrabă necesitatea unei evaluări ginecologice.

Dacă simptomele sunt neclare, medicul poate recomanda atât analiza secreției vaginale, cât și examenul de urină sau urocultura.

Specialitățile recomandate: Ginecologie și, atunci când predomină simptomele urinare, Urologie.

De ce nu este recomandat tratamentul „după simptome”?

Mâncărimea și secrețiile vaginale sunt asociate frecvent cu o candidoză, însă nu orice secreție modificată înseamnă infecție fungică. Vaginoza bacteriană, trichomoniaza, alte infecții cu transmitere sexuală, iritațiile și unele afecțiuni dermatologice pot avea manifestări similare.

Autoadministrarea repetată a ovulelor sau a cremelor antifungice poate întârzia identificarea adevăratei cauze. În cazul candidozei, simptomele nu sunt suficient de specifice pentru autodiagnostic, iar evaluarea medicală este importantă mai ales când manifestările persistă, reapar sau nu răspund la tratament.

Tratamentul diferă în funcție de diagnostic:

• candidoza se tratează cu medicamente antifungice;
• vaginoza bacteriană necesită tratament antibacterian;
• infecțiile cu transmitere sexuală necesită tratament specific și, uneori, evaluarea partenerului;
• iritațiile necesită îndepărtarea factorului declanșator și îngrijire locală adecvată.

Medicamentele nu trebuie administrate la întâmplare, în special în timpul sarcinii.

Ce investigații poate recomanda medicul ginecolog?

Consultul poate include discuția despre simptome, debutul acestora, tratamentele utilizate, istoricul medical și posibilii factori favorizanți.

În funcție de situație, medicul poate recomanda:

• consult ginecologic;
• examinarea vulvei și a vaginului;
• analiza secreției vaginale;
• examen microscopic;
• măsurarea pH-ului vaginal;
• cultură vaginală sau fungică;
• testarea pentru anumite infecții cu transmitere sexuală;
• sumar de urină și urocultură, dacă există simptome urinare.

Evaluarea clinică și testarea secreției vaginale sunt importante deoarece tratamentul trebuie ales în funcție de cauza vaginitei, nu doar pe baza simptomelor.

Când trebuie să te programezi la ginecologie?

Este recomandat un consult medical dacă:

• simptomele apar pentru prima dată;
• secreția vaginală își schimbă mirosul, culoarea sau consistența;
• mâncărimea sau usturimea sunt intense;
• simptomele persistă mai multe zile;
• manifestările reapar frecvent;
• tratamentul utilizat anterior nu funcționează;
• apare durere pelvină;
• există sângerare vaginală neobișnuită;
• simptomele apar după un contact sexual neprotejat;
• ești însărcinată;
• apare febră sau stare generală alterată.

Durerea pelvină, febra, sângerarea neobișnuită sau secrețiile urât mirositoare asociate cu durere necesită evaluare medicală rapidă, deoarece pot indica o problemă care depășește o vaginită simplă.

Cum poți reduce riscul apariției simptomelor după piscină?

Câteva măsuri simple pot proteja zona intimă și pot reduce riscul de iritație:

• schimbă costumul de baie ud cât mai curând după înot;
• usucă delicat zona intimă;
• poartă haine lejere și lenjerie din materiale care permit pielii să respire;
• evită să rămâi multe ore în haine umede;
• spală doar exteriorul zonei intime, cu apă sau produse blânde;
• evită spălăturile intravaginale;
• nu folosi deodorante intime sau produse puternic parfumate;
• evită utilizarea preventivă a ovulelor și cremelor fără recomandare medicală;
• nu folosi prosoape sau costume de baie împrumutate;
• schimbă lenjeria după activități care provoacă transpirație abundentă.

Vaginul are propriul mecanism de curățare, iar spălăturile interne pot afecta echilibrul florei vaginale. Igiena excesivă nu oferă protecție suplimentară și poate chiar favoriza iritația.

Ce trebuie să știe femeile însărcinate?

În timpul sarcinii, simptomele vaginale trebuie discutate cu medicul. Modificările hormonale pot influența flora vaginală, însă secrețiile neobișnuite, mirosul neplăcut, mâncărimea sau usturimea nu trebuie tratate fără recomandare.

Unele afecțiuni vaginale pot necesita monitorizare și tratament specific în timpul sarcinii. Vaginoza bacteriană, de exemplu, este asociată cu un risc crescut de complicații obstetricale, motiv pentru care pacientele însărcinate care prezintă simptome trebuie evaluate medical.

Programează un consult ginecologic

Simptomele apărute după mersul la piscină pot fi provocate de o simplă iritație, dar pot indica și o candidoză, o vaginoză bacteriană, o infecție urinară sau o altă afecțiune care necesită tratament.

Programează-te la un consult de  Ginecologie dacă observi secreții vaginale modificate, miros neplăcut, mâncărime, usturime sau disconfort persistent. În cazul simptomelor predominant urinare, poate fi necesară și o evaluare în specialitatea Urologie.

Diagnosticul corect ajută la alegerea tratamentului potrivit și la prevenirea episoadelor repetate. Nu trata automat orice simptom vaginal ca pe o candidoză și nu amâna consultul atunci când manifestările persistă sau reapar.